Dorința gunoiului

Oare ce înseamnă să iubeşti fără a fi iubit? Oare ce înseamnă să te simţi singur şi pustiit în fiecare moment al vieţii? Clipă după clipă, timpul se dilată, iar toate sentimentele îşi pierd valoarea. Pentru Hanabi, lumea este o sumă de trăiri inconstante. Iubirea ei pentru Kanai pare a fi singurul sentiment preţios care o mai face să suspine. O iubire izvorâtă din nimic, care nu îi oferă altceva decât speranţa că poate, într-o zi, dacă va avea noroc... va trăi cu adevărat. Mugi nutreşte aceleaşi sentimente pentru Akane, în lumea sa în care nu a apucat să se bucure de emoţiile adolescentine şi s-a lăsat pradă unor contexte mult prea mature pentru înţelegerea sa. Când Mugi şi Hanabi se cunosc, sentimentul de goliciune se intensifică şi... decid să fie pansament unul pentru celălalt. În ideea în care cândva cicatricile lor vor putea fi vindecate. Fără a avea vreun sens, viaţile lor se împletesc fizic, în timp ce gândurile zboară către cei iubiţi. Dar... cât poate trăi un om mulţumindu-se cu nimic? Toate au un preţ, inclusiv lucrurile pe care nu dăm doi bani. Şi nimeni, în ascunzişul gândurilor sale, nu e nevinovat. Fiecare cu masca sa. Cu speranţele sale. Cu impresia unui viitor fericit.